foliài , vrb: fruliare,
fugliare,
fuliae,
-ai,
-are,
fulliai,
-are Definizione
imbolare, betare a un'ala, atesu, a terra calecuna cosa chi no serbit prus; lassare o lassàresi orrúere, o fàere orúere a terra; foedhandho de laores, batire o bogare frutu, giare resa / fugliare una cosa a cantu curret bratzu = atesu meda, cantu prus si podet
Sinonimi e contrari
bessai,
bocare,
frundhire,
ghetai,
imbolare,
iscavulai,
sciuliai 1,
strumpai
/
bundhare
| ctr.
allogae,
collire
Frasi
pigant su fiascu e nci dhu fóliant a su spirifundu de su mari ◊ fruliade sas falches, manigadores de pane e chibudha! (F.Sechi)◊ gighet bestes chi cherent fruliadas, totu mughedhu ◊ candho mi ant bidu betzu mi che ant fuliadu che un'istratzu ◊ sa carrada est fuliendi: tocat a ndi bogai unu pagu de binu ◊ portu unu tussi… seu sempri fuliendi!
2.
sa maladia l'at fulliau a terra ◊ no ti fúlies in terra ca t'imbrutas! ◊ sa mata ndi dh'at fulliara su bentu ◊ fulliau mi so in s'istoja a titillias de fritu
3.
suta de sa luna chi frúliat prata, mih s'istradone! ◊ innòi at a cresci trigu de fuliai a trinta! ◊ de issa s'innamorant sos piús pro chi sa gràscia fúliat a mojos (P.Mossa)
Traduzioni
Francese
jeter
Inglese
to throw away,
to knock down
Spagnolo
echar
Italiano
buttar via,
buttar giù
Tedesco
wegwerfen,
hinunterwerfen,
hinabwerfen.